Vreau să fiu un om mai bun. Vreau să fac mai mult, nu doar să spun că vreau dar încă stau și aștept o schimbare. Nu mai vreau lucruri, m-am săturat de vorbe și promisiuni.. vreau fapte, vreau mai mult de la mine. Nu pot să mă aștept să se întâmple ceva fără ca eu să fac nimic. Oare e destul să vreau? Se spune că dacă vrei atunci poți. Câteodată oricât de mult îți dorești, tot nu poți. Am vrut și eu unele lucruri, am luptat pentru ele, dar când aveam ocazia să le obțin, m-am oprit în loc și mi-am dat seama că de fapt nu îmi doresc chiar atât de mult ceea ce urma să se îndeplinească. Se schimbă și dorințele noastre în timp. Când avem șansa să ne îndeplinim visele ne dăm seama că până și pasiunile îmbătrânesc.

Vreau mereu mai mult de la mine, de la ceilalți. Mi-am propus să fac mai mult pentru ceilalți oameni. Încerc, câteodată reușesc, alteori o dau în bară, dar continui să-mi doresc să-i văd fericiți. Vrem mereu altceva, vrem din ce în ce mai mult, pentru că așa e legea firii noastre, cu cât avem mai mult cu atât ne dorim mai mult. E ca și cum am vedea ceva într-o vitrină și ne dorim să avem acel lucru, însă odată ce-l obținem, ne trece. Noi și începem să ne gândim la altceva, ba chiar dinainte de a avea ceea ce ne doream. Cu cât vedem mai multe, ne dorim mai multe, dar oare chiar avem nevoie de toate lucrurile pe care ni le luăm?

De ce n-avem personalitate, de ce nu suntem originali și vrem doar să fim recunoscuți pe stradă după geanta pe care o avem sau după telefonul pe care bineînțeles îl etalăm oricând avem ocazia!? O să ajungem la un moment dat să realizăm cât de puțin valorează orice lucru pe lângă adevăratele noastre valori. Acelea trebuie să fie scoase în evidență, cei din jurul nostru ar fi mult mai impresionați de ceea ce ai de spus decât de noua ta achiziție. Și ajungem din nou în punctul în care vrem, dar de data asta vrem să fim vruți, să fim doriți, să ni se caute compania, să fim căutați de ceilalți. Eu am observat că dacă nu îi caut eu, puțini mă caută, dar ăia puțini pentru mine valorează totul. La nevoie, parcă îi suflă vântul pe toți, sunt dispersați peste tot și nici urmă de ei, dar când au ei nevoie, atunci ne vor și ne caută cu disperare. Dacă poți să faci un bine, fă-l, că nu te costă nimic! Dar ai grijă pe cine vrei în preajma ta!

Mai sunt și momentele alea în care parcă ne identificăm cu : Dacă voi nu mă vreți eu vă vreu! din Alexandru Lăpușneanul, de C. Negruzzi. Nu contează câteodată că nu suntem doriți, dacă noi oricum facem ce vrem. Fiecare face ce vrea până la urmă, are libertata de a alege. Ne mai și lăsăm aleși, și îi lăsăm pe alții să decidă pentru noi, dar asta se poate schimba cu puțină muncă și determinare. Tu ești cea mai importantă persoană și tu alegi cum îți faci călătoria pe acest pământ mai frumoasă. Oricum ar fi situația, ceva tot vrem. Adorăm să vrem și să fim doriți. Ne place când cei din jur ne cer sfaturi  sau ne doresc compania.

 Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să ți se întâmple 🙂