Un ucenic își întrebase înțeleptul dascăl: “Câte feluri de oameni sunt?”

Acesta îi răspunde:

“Sunt patru soiuri de oameni:

• Cei care știu și știu că știu. Aceștia sunt învățații.
• Cei care știu, dar nu știu că știu…aceștia sunt visătorii și trebuiesc treziți.
• Cei care nu știu, și știu că nu știu. Ei trebuie ajutați să învețe.
• Cei care nu știu, și nu știu că nu știu. Iar aceștia sunt neghiobii, pentru care nu mai e mare lucru de făcut.”

În momentul în care am citit acest răspuns atât de corect și cuprinzător, mi-am dat seama cât adevăr spune acest dascăl. Cred că fiecare dintre noi cunoaște cel puțin câte o persoană din fiecare categorie. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc fac parte din a doua categorie, cea a visătorilor, care, deși știu foarte multe lucruri și sunt foarte inteligenți, nu își cunosc adevărata valoare. Unii din lipsă de încredere în sine, alții sunt pur și simplu prea visători încât să observe esențialul.

Nesiguranța o întâlnim cel mai des la cei din jurul nostru. Dar de unde vine atâta nesiguranță? Această teamă de a spune sau a face ceva, de a fi judecați de către ceilalți.. Trebuie să fim încrezători în forțele noastre, să știm că valorăm. Avem tendința să îi judecăm pe ceilalți pentru că reușesc să ajungă la un anumit nivel, deși nu le-am fi dat măcar o șansă. Diferența între noi și ceilalți este probabil curajul și încrederea în sine, siguranța că orice ne propunem va deveni realitate dacă lucrăm îndeajuns și dacă, bineînțeles credem în ceea ce vrem să facem.

” Dacă crezi din toată inima, se poate..” (Fapt. Ap.)