Oamenii nu sunt împotriva ta, ei sunt doar pentru ei și atât. Nu înseamnă că nu le pasă de tine, doar că.. de ei le pasă mai mult. Acesta e un punct cheie în a înțelege de ce oamenii își fac rău unii altora. Poate nu vor să te rănească, doar îți arată durerea lor, o proiectează înspre tine purtați fiind de încercarea de a scăpa de ea.

 Gândește-te la o pagină goală, care nu poate fi atinsă de vreun cuvânt. Devino invizibil la răutățile altora, nu face durerea lor să fie despre tine, nu o lua, nu îți aparține.

Ai sacrificat prea mult pentru alții, ai continuat să îi pui pe ceilalți pe primul loc uitând de tine? A venit momentul să te concentrezi pe tine, nu te ascunde, nu te mai scuza atâta și începe să reconstruiești. Și știi care e partea faină? Tu te cunoști cel mai bine, iar ceilalți habar n-au dacă vei pune piesele la loc sau vei reconstrui ceva la care nu s-au așteptat.

Uneori, ne aflăm într-o situație asemănătoare unui tunel, totul e întuneric în jurul nostru și nu știm încotro s-o luăm. Dar la un moment dat apare o lumină,o luminiță undeva în toată întunecimea tunelului. Să ne îndreptăm spre ea, cu pași repezi sau mărunți, dar și când ajungem la ea să nu ne oprim să o contemplăm, ci mai degrabă să intrăm prin ea, să devenim lumină și să împărțim lumină în jurul nostru.