Când te afli într-un impas, ai mare nevoie de cineva care să te îndrume și să te ajute. Și nu doar atunci. Mereu mi s-a părut foarte ciudat cum unele persoane uită de cei care i-au ajutat atunci când aveau nevoie. Își însușesc poate o idee primită, uită cum te cheamă, te șterg și de la prieteni poate (uitând că viața e reală și nu un cont pe social media e totul), nu mai recunosc câtă nevoie aveau de ajutor, totul e minunat și roz acum chiar dacă înainte apele în care se scăldau nu erau tocmai clare.

Eu nu cred că se poate uita o persoană care a avut un rol important în viața noastră. Acea persoană putea la fel de bine să nu facă nimic, dar a ales să ne ajute. Iar asta nu se uită, ajutorul primit. Uneori vine de unde nu te aștepți, și, ce e cel mai rău, e că uneori te aștepți să vină de la anumite persoane dragi și asta nu se întâmplă.

Știți sentimentul ăla când aveți nevoie de ceva sau aveți nevoie de ajutor și fix în momentul acela apare cineva și vă ajută? Și ce frumos sentiment e! Să te ajute cineva pur și simplu, fără să aștepte ceva în schimb. De dragul tău.

Suntem oameni. Asta nu ne face automat umani. Putem fi ceea ce vrem să fim, dar fiind mai buni și înțelegând că prin metoda exemplului lumea va deveni un loc mai bun.

Nu putem să uităm pur și simplu de acele persoane care au făcut atât de multe pentru noi, care au fost acolo când părea că numai vântul ți-ar mai fi alături când șoptești atât de greu și nu îți găsești liniștea. Cred că toate acele persoane merită să le amintim de ceea ce au făcut pentru noi, să le mulțumim și să le fim recunoscători pentru tot.

Și vă rog, nu uitați de cei care v-au fost alături! Orice ar fi.