Ce ușor cădem în cursă! și cum ne imaginăm noi că X este chiar ceea ce visam, dar pe de altă parte știm și noi că din păcate rămâne la stadiu de vis. Cum ajungem să alocăm atâta credit cuiva pe care nici măcar nu-l cunoaștem?

Ne credem un fel de persoane cu super powers din nou, dacă simțim că-i așa atunci așa e..? Ei bine, nu contest simțurile dar ma leg mai mult de puterea pe care i-o dăm persoanei mult prea devreme.

Și ne lăsăm purtați depaaaarte, pe câte și mai câte valuri, și ne încăpățânăm să credem în continuare că-i așa cum știm noi. De ce ne vine atât de greu să acceptăm că greșim, că interpretăm aiurea, că ne victimizăm câteodată și n-are sens?

Știai că viața-i roz doar dacă ți-o colorezi? Clar!

M-am obișnuit. Cât timp trăim, mereu ne vom găsi modele, unele cu așa da unele cu așa nu, unele cu așa aș vrea, dar…. dar ce? Ai grijă doar ce modele îți alegi.

Și vrem cu tot dinadinsul să găsim persoanele acelea care să ne poarte înspre tărâmurile acelea despre care doar se vorbește.

Dacă s-ar găsi o poțiune magică cu care să putem scăpa de interpretări și să nu ne mai “cântăm”/plângem, aș lua-o și aș împărți-o la toți.