Când cineva îți spune să nu fii trist pentru că cineva undeva este mult mai trist decât tine e ca și cum ți-ar spune atunci când ești fericit că întotdeauna e cineva și mai fericit decât tine..

De ce ne pricepem noi atât de bine să le spunem oamenilor cum și ce simt ei? De ce ne credem atât de știutori, noi, cei care simțim desigur doar din punctul nostru de vedere și în funcție de experiența noastră.  N-ar trebui să comentăm despre ceva ce nu știm, și nici chiar atunci când știm.  De ce? Pentru că nu avem dreptul să comentăm viața altor persoane. Iar dacă noi comentăm totuși despre alții de ce ne sare țandăra dacă cineva vorbește despre noi? Nu mai bine ne vedem noi de treabă fiecare? J

Am pățit și eu să mi se spună: “tu nu știi cât am suferit eu.. mult mai mult decât tine.” OK, clar n-am cum să știu cum și cât ai suferit. Dar cum poți știi tu cât am suferit eu ca să poți compara? Fiecare simte în felul său. Putem să empatizăm, să ascultăm.. dar atât. Nu ajută pe nimeni dacă spunem:
„păi tu ești mic copil pe lângă mine! Stai să vezi cât am suferit eu.” Dar ce facem acuma, ne luăm la întrecere care a suferit mai mult?!

Dacă trecem prin ceva asemănător cu ceva prin care au trecut și alte persoane, e altceva. Putem discuta, comenta, poate aflăm ceva ce ne-ar putea ajuta și îmbunătăți starea. Deși știm că dacă a funcționat la cineva ceva, nu înseamnă că și la noi funcționează. Dar nu putem comenta ceva ce nu știm și prin care nu am trecut. De exemplu, grupurile de mămici care discută despre naștere sau copii și tot ce ține de acest subiect. Fiecare mamă știe ce e mai bine pentru copilul ei, pentru că simte. Nu putem blama o mamă pentru ce tip naștere a ales sau pentru cum alege ea să își îngrijească pruncul.

De-a lungul vieții ne ies în cale multe încercări și obstacole, dar de noi depinde cum reacționăm la fiecare pas pe care îl facem. Ca să nu avem regrete, cel mai indicat este să nu avem așteptări de la nimeni. Mereu va fi cineva care se va dovedi total diferit față de cum credeam noi. Mereu va fi cineva care undeva în lumea asta suferă, în felul său. Mereu vor fi persoane în jurul nostru care ne iubesc cu adevărat și ne arată asta prin mici gesturi de zi cu zi. Dar nu mereu întâlnim oameni care să știe să asculte. Atât. Nu trebuie să facă mai mult, decât să ne asculte și să simțim că suntem înțeleși și iubiți în ciuda defectelor noastre. Să fim iubiți așa cum suntem.

Prețuiți-i pe acei oameni din viața voastră care sunt capabili să vă ofere astfel de momente, de bucurie, înțelegere, compasiune, empatie și iubire.