Ieri am recitit “Micul prinț” după muuultă vreme. Așa cum autorul a fost descurajat să mai deseneze, la vârsta de 6 ani, doar pentru că ceilalți nu au înțeles modul inventiv și original în care el a ales să se exprime, tot așa mulți copii încetează să își mai dorească să facă ceva ce le place.

M-a pus pe gânduri. M-a făcut să mă gândesc la toți cei care de-a lungul timpului au încercat să mă convingă că sunt bună doar la unele lucruri și nu pot face ceva special. M-am gândit apoi la toți copiii care au visat și și-au dorit să ajungă la lună, dar n-au ajuns nici măcar printre stele, din cauza descurajărilor și a criticilor primite. Trist, nu?

Prea mult criticăm, judecăm, vorbim și comentăm. Îmi permit să vorbesc la plural. Într-o mai mica sau mare măsură toți o facem. Mai avem timp si de iubit, de admirat, de a ne bucura de tot ce ne înconjoară… sau suntem prea ocupați?!

Oamenii “mici” nu o să știe vreodată să te încurajeze cu adevărat. Ei văd doar din cutiuța lor, și desigur, prin prisma experienței lor. Dacă ei nu au reușit să facă ceva, cu siguranță vor încerca să te convingă că nici tu nu poți. Le este frică poate, că tu ai putea reuși ceva la care ei doar au visat. Ei ar vrea să renunți. Dar mai contează ce vor ei când tu știi ce îți dorești?

Să încercăm să fim mai buni, mai înțelegători, mai visători poate. Să-i încurajăm pe cei din jurul nostru, fie ei copii mici sau mari, să încerce și să reușească să facă ceea ce își doresc. Fii bun! Fii unul dintre cei care încurajează. Nu te-ai săturat de atâția critici care le știu pe toate?