Fericirea..un sentiment pe care îl simți rar sau des, sau îl confunzi, poate fi exprimată pe cât de simplu pe atât de complicat, însă niciodată descrierea ei nu poate dura cât descrierea unei tristeți sau suferințe. Când ești fericit, uiți fie și pentru o clipă de tot, tot ce e rău și tot ce te-a făcut cândva să suferi. Dar, în momentul următor îți vin din nou în minte frânturi de amintiri, imagini, vorbe care ți s-au spus sau le-ai spus, lucruri mai puțin plăcute.

Creierul nostru parcă este setat să rețină mai atent lucrurile mai puțin frumoase decât momentele de fericire de care am avut parte. Dacă te întrebi când a fost ultima oară în care ai simțit că ești fericit și cea în care ai fost trist, e posibil să îți vină în minte un moment din cea de a doua categorie. Nu este neapărat ceva rău. Bad things happen to good people. Lucrurile care ni se întâmplă ne întăresc, ne fac mai puternici și mai rezistenți, sunt un rău necesar. (Dumnezeu îi mustră pe cei pe care-i iubește)

Dacă aș începe să descriu un moment frumos, unic, fericit, cu tot ceea ce mi-am dorit, probabil în câteva pagini nu aș mai avea ce să scriu. În schimb, dacă aș descrie un moment care m-a marcat și care mi-a provocat suferință și încă îmi provoacă, probabil nu mi-ar ajunge acele câteva pagini ca și în cazul fericirii.

Nu este deloc ușor să încerci să uiți ceva care ți-a făcut rău, mai ales din pricina stimulilor exteriori, vezi ceva asemănător, asculți ceva care te duce cu gândul exact la ceea ce ai vrea să uiți, simți un miros de floare care parcă te trimite în acea seară și se reia totul de la început….. Nu e ușor, dar nici imposibil. Dar trebuie să te strofoci să reușești. Nicio muncă de mântuială nu se poate compara cu una la care ai tras tare pentru că ți-ai dorit să reușești. Dacă vrei cu adevărat, se poate!