Câteodată, în viața noastră apar momente în care trebuie să alegem noi pentru binele celorlalți. Unii fac sacrificii, imense sau mărunte, unora nu le pasă, iar restul sunt imuni total. Dacă te-aș întreba când ți-ai îmbrățișat mama sau tatăl ultima dată sau cât de des îți faci timp să le dai un semn și să îi bucuri cu vocea ta, oare care ar fi răspunsul tău?

Părinții noștri au făcut și încă fac multe sacrificii pentru noi, nu încetează să ne poarte de grijă, pentru că oricât de mari am fi, noi tot copii rămânem în ochii lor. Sunt și copii care fac multe eforturi și ar da poate orice să le fie bine și să îi ajute pe părinții lor.. Dar mai este o categorie de părinți, cei care fac orice pentru copiii lor, dar și pentru părinții lor. Aici deja intră în scenă o categorie mai presus de celelalte două, pentru că presupune un dublu sacrificiu. Pe lângă asta, doar o persoană nobilă și rar întâlnită ar putea fi în stare de astfel de fapte.

Cât de mare poate fi dragostea unui copil pentru părintele său? un copil care are familia lui la rândul său, copii, probleme…dar care stă la căpătâiul mamei sale luni în șir în spital pentru a o ajuta și pentru a-i fi aproape în orice clipă? Căți dintre noi oare, dacă am fi puși într-o astfel de situație, am renunța la noi, și am fi totul pentru o altă persoană, în acest caz, mama noastră?! Vă dați seama câtă iubire poate exista în sufletul unui astfel de copil, dăruire, adorație? A dormit pe un colț de pat lângă ea, săptămâni la rând, până când o persoană care venise în vizită la o altă pacientă, impresionat fiind de povestea ei, i-a adus un scaun special, care se desfăcea, ca să poată să stea și ea puțin mai comod. Acest copil, această femeie despre care vorbesc, are o putere incredibilă, de a zâmbi în ciuda greutăților, încercărilor.. Este un adevărat exemplu pentru oricare dintre noi. Sufletul ei este nemărginit. Din păcate, mama acestui copil nu a reușit să scape de ghearele bolii. Mama ei, era la rândul ei o femeie extraordinară, apreciată și iubită de toate persoanele care o cunoșteau. Această copilă probabil are locul ei rezervat printre îngeri. Sacrificiile ei nu au fost în zadar, a făcut tot ce i-a stat în putință atât pentru copiii ei, cât și pentru părinții ei.

Părinții noștri, oricum ar fi ei, au nevoie de noi. Nu uitați de ei, nici de bunicii voștri. Ce n-ar face un părinte pentru copilul său? I-ar da orice numai să îl vadă fericit.

Dar tu, copile, ce ai fi dispus să faci pentru părinții tăi?