Fiecare dintre noi are o slăbiciune, sau mai multe. Slăbiciunea unora este minciuna și dorința de a părea altfel decât sunt de fapt. Dar o minciună atrage după sine altele și altele, iar acele persoane ajung să nu mai știe cine sunt cu adevărat, cad în propria lor capcană. De ce au oamenii în general nesiguranța asta, teama de a face sau de a spune ceva, rușinea de a fi cine sunt? Nu, oameni buni, a venit momentul să puneți punct la a face pe plac altora mințindu-vă pe voi în primul rând, și apoi pe ei. Voi știți cât valorați? De ce să fiți altfel din moment ce sunteți așa cum sunteți, adică voi înșivă. Preferați o viață clădită pe lucruri neadevărate și ipocrizii? Nu, așa-i? Oricum ai fi și de oriunde ai fi, tu nu trebuie să uiți cine ești și de unde a început totul. Vrei să impresionezi pe cineva? Fii tu însăți și simte-te bine așa cum ești! Lasă-i pe ei să te impresioneze pe tine. Unii au prea multă rușine, alții n-au deloc.. Dacă ai norocul să cunoști persoane cum nu prea mai întâlnești în ziua de astăzi, ai grijă de ele.
Să luăm un exemplu. Un patron și-a chemat într-o zi toți angajații pentru a face un anunț. Neavând copii sau asociați, s-a gândit să predea tot ce a făcul el până atunci unui angajat. Le-a dat câte o sămânță fiecăruia dintre cei 100 de angajați și le-a spus să aibă grijă de ea, să o planteze și să vină apoi peste câteva săptămâni cu planta în ghiveci. El avea să aleagă ulterior pe angajatul care a avut cel mai bine grijă de ea.
După 4 săptămâni, a venit și ziua în care toți s-au prezentat la muncă cu ghivecele cu flori. Una dintre angajate, Cristina, a rămas foarte dezamăgită văzând că doar sămânța ei nu a ieșit in ghiveci spre deosebire de toți cei 99 de colegi. Plantele tuturor erau deosebit de frumoase. Cristina și-a sunat mama și i-a spus că nu poate face asta, nu poate să se facă de rușine între toți ceilalți așa că vrea să plece. Însă cuvinele de încurajare ale mamei sale au ajutat-o să își dea seama că este important să fie prezentă chiar dacă ea nu are nicio plantă în ghiveci.
Reîntoarsă în sală, ea s-a așezat fix în ultimul rând printre colegi. Șeful începuse să se uite minunat la toți ce de plante frumoase au reușit să crească și îi felicita pe rând pe fiecare. Pe măsură ce se apropia de ea, era și mai emoționată și nu știa ce explicație îi va da. Ajungând în dreptul ei, se uită la ghiveci și o întreabă:
El: Cum te numești?
Ea îi răspunse: Cristina..
El: Unde este planta ta?
Ea: V-am dezamăgit! Am plantat sămânța în acest ghiveci, am avut grijă de ea în tot acest timp, i-am oferit lumină și apă în fiecare zi, dar cu toate acestea, planta nu a crescut.
Dintr-o dată, el se întoarce spre ceilalți și zise: Atenție! Ea va fi noua voastră șefă, Cristina. Acu câteva săptămâni, v-am dat câte o sămânță din care nu avea cum să crească ceva. Cristina a fost singura care a avut inima și curajul să recunoasă asta. Sunt sigur că totul va rămâne pe mâini bune!
Deci, dacă suntem sinceri și onești, nu doar construim încredere și deschidem uși spre noi relații și oportunități, dar și ceilalți vor fi sinceri și deschiși cu noi. Să ne asumăm și să ne recunoaștem greșelile și să încercăm să fim cât mai buni. Tu ești unic, ea e unică, fiecare este unic, fiecare dintre noi are ceva special care ne diferențiază de ceilalți. Dar ne unește bunătatea, sinceritatea, speranța și dragostea.
Fă-ți datoria oricând. Totdeauna va fi cineva să te vadă. Tu insuți.
Nicolae Iorga